I. Istoricul Comunei
Comuna Orlea este situata pe malul fluviului Dunarea, iar soseaua nationala Corabia-Bechet strabate comuna in sens longitudinal.
Orlea este o autentica localitate istorica antica pe o bogata asezare romana.
Din sapaturile facute de colectivul muzeului Orlea, sapaturile intamplatoare ale cetatenilor, precum si in urma revarsarilor din balta, s-au scos la iveala diferite obiecte ca: statui, vase cu diferite inscriptii, strecuratori, morminte, monede, sageti scitice, fibule de diferite forme, caramizi cu inscriptii de renumiti caramidari,olari si legiuni romane.
Triburile locale au dezvoltat aici in epoca bronzului cultura plantelor. Grupurile tribale au fost asezate pe acest teritoriu al comunei, asezare in forma unei terase de coasta in marginea baltii si in grinduri, terenul prezentand coditii favorabile pentru apararea impotriva altor triburi. Conditiile naturale au favorizat impamantanirea acestor triburi, existand terenuri pentru pasunat vitele, abundenta de peste din balta si din Dunare, vanatul in lunca Dunarii si padure, lemne necesare gospodariilor. Locuintele erau facute la suprafata solului, bucatile de chirpici care poarta urme de nuiele si pari subtiri, arata ca in acea vreme se locuia in general in colibe construite din lemn si pamant.
Uneltele erau din cremene, piatra, corn si bronz. Purtatorii acestei culturi si-au dezvoltat cultura lor incepand din perioada mijlocie a bronzului pe la 1600 i.e.n. Cultura plantelor s-a imbogatit. Au aparut unelte agricole noi cum au fost brazdarul in lemn si corn de cerb, deasemenea s-a intensificat cresterea vitelor. lntr-o oala gasita in viile Orlea se aflau oase de pasari dovada ca in aceasta epoca se cresteau si pasari. Marea bogatie a vaselor de lut si decoratiunile acestora dovedesc ca olaritul era foarte dezvoltat si ca se petrecuse o diviziune a muncii intre olarit si celalalte ramuri de productie.
Potrivit dezvoltarii fortelor de productie s-au transformat in baza economica a comunitatiilor culturii.
Sub Mihai Voievod 1593-1601 in timpul expeditiei lui Sinan Pasa (1595) satul Orlea a fost distrus de turci. Locuitorii au fugit unii peste Dunare, altii in munti.
lntr-un document mai vechi din anul 1501(7009) mai 24 Targoviste, se arata ca Radu cel mare Voievod intareste dreptul manastirii Cozia, asupra satele din judetul Valcea cu galetaritul, vama de la Genune si Balta Mamina de la Orlea, 300 salase de tigani si baltile de la Dunare, scutindu-le de toate darile si dajdile. Acest document este amintit in Documentele privind lstoria Romaniei, veacul al XVI-lea B. Tara Romaneasca, volumul I.
Documentul din 1537(7045) iunie 2 Targoviste Radu Paisie Voievodul Tari Romanesti, intareste dreptul manastirii Cozia, asupra Baltii Mamina cu garlele si satul Orlea, iar manastirii Cotmeana, venit din Balta Mamina in urma unei judecati (Arhivele Statului Bucuresti S.l. Nr440).
Documentul din anul 1616(7124) iunie 11 sub domnia lui Radu al Vlll-lea Mihnea, locuitorii fugiti din satul Orlea, ce ramasese pustiu sunt iertati de bir, de galeata, de oaie seaca de cal, de stup de oi, de porci de lucru domnesc si de toate slujbele si mancatoriile cate sunt peste an in tara, timp de doi ani si domnitorul da ordin Manastirii Cozia sa faca sat de milai la Orlea si sa stranga locuitorii fugiti si alti straini de localitate din alte parti. Astfel a luat fiinta din nou satul Orlea, insa nu tot pe locul care a fost inainte,ci putin mai spre vest (Documente privind lstoria Romaniei).
Satul este dat prin Hrisov Manastirii Cozia fiind administrat de calugari. Pentru administratia mosiei si Baltii Mamina, Manastirea Cozia trimite la Orlea 12 Calugari sub comanda egumenului Pahomie repartizatizati astfel: 5 calugari pentru administratia de camp, 5 pentru administrarea Baltii, 1 calugar pentru biserica si 1 calugar pentru scoala. Pe langa aceasta Manastirea a mai trimis si un numar de tigani robi. Veniti la Orlea aleg un loc in mijlocul satului si cu concursul locuitorilor construiesc un bordei. Pentru adapostul lor fac o biserica in pamant din gratii, lipita si acoperita cu pamant precum si o chirchana pentru peste. In apropierea bordeiului de locuit au facut peste 100 de gropi sapate in pamant la adancime de 4-5 metri, cu peretii arsi pe care le intrebuintau ca magazie pentru cereale. Taranii traiau in bordeie, iar iarna locuiau la un loc cu vitele.
Pentru locurile de munca taranii iobagi dadeau dijma la calugari in conditiuni mai omenesti, iar mai tarziu calugarii nu s-au mai tinut de cuvant.
Documentul din 1728 (7236) decembrie 8, batranii din satul Orlea sunt chemati din porunca domnului Serban Stirbei ca sa marturiseasca sub juramant pentru Balta Mamina cine a stapanit-o mai inainte (Documente privind Istoria Romaniei).
In anul 1735 luna iunie ziua 15 asa dupa cum scrie hrisovul, s-a iscat galceava, locuitorii nemaiputand suporta conditiile impuse de calugari, refuza a mai lucra pamantul si a mai pescui in balta. Atunci calugarii ajutati de forta domneasca ridica o parte din locuitorii satului Orlea ii duce pe jos in „treapat” cum spune zapisul la Craiova, la administratie, la grea inchisoare. Cu forta au fost dusi semneze alt zapis dupa placul calugarilor.
Dupa intoarcerea de la Craiova, administratia mosiei cu ajutorilor locuitorilor construiesc un local lung de 15/6 metri cu trei camere, acoperit cu stuf numindu-l casa de sfat. Intr-o camera locuia presedintele si dregatorul (notarul), in alta, paza satului cu parcalabul care incasa mitia sfatului cu rabojul, iar intr-o camera mai mare era scoala. („Orlea, Cuibul Vulturului”, Gil Pasculescu).
Calugarii invatau pe copii carte slavona cu litere chirilice si erau platiti de parinti cu vin, branza, cerele. Sub domnia fanariotilor se pun biruri grele si nesuportabile. Locuitorii satului Orlea nemaiputand face fata tributului si in lipsa hranei necesare pentru familiile lor, se hotarasc, in parte sa paraseasca satul; unii au fugit peste Dunare, iar altii in munti. Unii din ei s-au intors, mai tarziu, in sat.
In timpul rascoalei de la 1821 grecii calugari fig peste Dunare, lasand in parasire mosia si balta. Locuitorii afland de fuga calugarilor se duc noaptea si jefuiesc ce era in gropi si in schela baltii. Manastirea Cozia a trimis un egumen care a intarit administratia de mosie si balta. Ina nul 1848 Popa Sapca din Celei este ajutat in timpul revolutiei de Popa Nica din Orlea care avea oamenii lui.
In anul 1864 A. I. Cuza secularizeaza averile si face legea de improprietarire si dezrobire a tiganilor. Manastirea Cozia, avea suprafata de 5058 ha dupa cum urmeaza:
- mosie de camp: 2895 ha
- mosie de balta: 2163 ha
Dupa legea de la 1864 Manastiri Cozia i se ia de sub stapanire intreaga mosie si se improprietaresc taranii.
In anul 1864 se aflau in satul Orlea 224 copii de familie care s-au improprietarit dupa cum urmeaza: doi preoti a cate 17 pogoane = 34 pogoane (proprietatea bisericii); cinzeci fruntasi a cate 11 pogoane = 550 de pogoane total; 584 pogoane, 122 mijlocasi a cate 7 pogoane = 950 de pogoane, 43 btoporasi a cate 4 pogoane = 172 pogoane, total improprietariti 224 de oameni cu un total de 1732 de pogoane. Suma despagubirii pe an de la toti este de 21997 lei.
Vatra satului se lasa la 100 ha, restul de mosie de 4093 ha se arendeaza pe termen de 5 ani, de Alecu Trandafir, bogatas grec, muncindu-se de catre cetateni orleni cu dijma (datele sunt extrase din dosarul de improprietarire in original ce se gaseste la Muzeul Orlea).
In anul 1880 se intocmeste legea insurateilor si din trupul mosiei fusese arendata, o portiune se da taranilor in suprafata de 491 ha, dupa cum urmeaza: 89 locuitori a cate 5 ha = 445 ha vatra de sat; 46 ha total 491 ha. Restl de mosie se arendeaza proprietarului Iancu Bancu pe termen de 10 ani 1880-1890.
De la 1892-1902 se arendeaza suprafata de 3251 ha teren arabil lui Albeanu. Mosia se administreaza de catre Nae Gheorghiu (zis spaima lumii). Acesta a schimbat invoiala cu locuitorii, pretinzand dijma de una si una.
Locuitorii nu se invoiesc si in anul 1893 mosia ramane nelucrata iar locuitorii muncesc pe mosia Ivan Stefan Cezianu, arendata de Dumitru Ivanovici din satul Gura-Padinii si mosia satului Visina, arendata de pandar.
Arendasul spre razbunare aduce paznici turci bine inarmati care opreau iesirea din sat a vitelor, care mergeau spre balta. In anul 1894 locuitorii sunt nevoiti sa se invoiasca unul cate unul in diferite conditiuni. Din documente reiese vadit silnicia iobagiei din care cauza taranimea paraseste satul si se raspandeste.
Orlea noua a fost facuta in 1880 dupa reforma agrara a insurateilor. In componenta compunei exista si satele: Gura-Padinii si Satul Nou. Satul nou Gura-Padinii provine din asezarile mai vechi Mirtalasu si Vulpeni ce se gaseau asezate in partea de sud-vest a actualei asezari si care datau de la inceputul dezvoltarii feudalismului, sec. XIII-XIV. Pe teritoriul satului s-au gasit obiecte care atesta existenta asezarilor omenesti pe aceste meleaguri si inainte de data amintita. Obiectele acestea sunt: tezaurul de argint format din 270-300 monede romane care actualmente se gasesc expuse in muzeul din orasul Corabia; alt obiect care s-a descoperit in punctul Magura – Rusanescu este un medalion roman care dateaza din perioada de dupa colonizarea romana, sec. II e.n. Din cele relatate reiese ca satul Gura-Padinii ca si satul Orlea se afla pe o bogata asezare romana.
II. Cadrul natural
Teritoriul comunei Orlea este situat in partea de sud a judetului Olt pe malul fluviului Dunarea. Comuna Orlea se afla situata la 105 km de orasul Slatina, capitala judetului si la 11 km de orasul Corabia. Pe teritoriul comunei Orlea distingem urmatoarele forme geografice:
- lunca Dunarii care a fost indiguita in anul 1966 si a fost redata agriculturii unde se cultiva cereala, plante tehnice.
- terasa Corabia care incepe de la limita nordica a luncii si se continua pana la limita de nord a teritoriului comunei, fiind brazdata de vai putin pronuntate ale unor foste ape curgatoare numite padini si cu inceput de eroziune a solului.
- in partea de sud a teritoriului comunei Orlea se afla fluviul Dunarii, care uda aceasta latura si constituie un izvor de irigare.
Conditiile climatice in care se gaseste comuna Orlea sunt:
- temperatura medie anuala este de 11,2 grade;
- numarul zilelor cu o temperatura sub 0 grade este de 70 si se afirma de la 10 noiembrie la 20 martie
- numarul zilelor cu o temperatura de peste 20 grade C este de 112
- numarul zilelor cu bruma este de 41, incepand cu luna octombrie si terminand cu luna aprilie
- precipitatiile medii anuale in judet inregistreaza o valoare de 503 mm. Anual cad suficiente cantitaiti de precipitatii pentru toate culturile agricole, insa repartitia lor pe luni este destul de neregulata. Astfel in luna august si a doua jumatate a lunii iulie, perioada cand porumbul are nevoie de umiditate pentru legarea bobului cad ploile cele mai putine, ceea ce are de multe ori o influenta nefavorabila productiei de porumb. La fel si la inceputul primaverii cantitatile de precipitatii cazute sunt foarte mici.
- vanturile care bat in zona comunei noastre sunt: crivatul, baltaretul, sustrul si zefirul
- solurile de pe teritoriul comunei Orlea se incadreaza in zona bioclimatica a sferei moderate si a silvostepei cu soluri zonale caracterizate prin acumulare de humus bogat in baze si levigare moderata.
Soluri
Principalele grupe de soluri intalnite pe teritoriul comunei sunt: cernoziomul, ciocolatiu de stepa cu textura mijlocie, cernoziiomul levigat de silvostepa cu textura mijlocie si soluri aluvionale in curs de formare.
In partea de nord a teritoriului comunei se gaseste cernoziomul ciocolatiu de panta, cernoziomul degradat, cernoziomul slab degradat, cernoziomul mediu degradat si cernoziomul cu infiltrati de nisip. In partea de sud si centrala intalnim cernoziom ciocolatiu, cernoziom slab degradat si pe suprafete mai mici cernoziom ciocolatiu carbonat de panta.
Vegetatia
Vegetatia spontana din raza comunei Orlea apartine unor doua mari zone de vegetatie si anume: vegetatie de stepa si vegetatie de lunca. Vegetatia e stepa este formata din graminee, pir, lucerna salbatica, musetel, nemtisor, laptele cucului, scai galben, iar dintre arbusti se intalnesc: macesul, porumbarul si paducelul.
Vegetatia de lunca este formata din: trifoi, bibirig, fraga si arbori de esenta moale cum ar fi: salcia, plopul negru hibrid si plopul tremurator, iar dintre arbusti: catina rosie si alba.
Fauna
In zona geografica a comunei se intalnesc urmatoarele pasari si animale: ciocarlia, prepelita, pitigoiul, vrabia, mierla, cucul, pupaza, ciocanitoarea, graurul, rate si gaste salbatice, pescarusul, cormoranul, iepurele, harciogul, popandaul, cartita, vulpea.
III. Date privind teritoriul comunei
Suprafata comunei Orlea este de 4182 ha, dintre care 1702 ha apartine satului Gura-Padinii. Numarul gospodarilor pe intreaga comuna Orlea este de 875 gospodarii.
IV. Populatia
In regimul burghezo-mosieresc sporul natal este foarte redus desi numarul noi nascutulior era mare; bolile, mizeria si lipsa de ingrijire curma viata copiilor sub un an. In general populatia nu crestea datorita bolilor sociale care faceau ravagii in randurile locuitorilor mai ales in mediul rural, unde asistenta medicala era redusa in comparatie cu populatia. Densitatea populatiei in anul 1971 este de 134 de locuitori pe km patrat, adica o densitate mai mare decat a tarii, care este de 85,9 locuitori pe km patrat.
V. Cresterea nivelului de trai al populatiei
Referitor la nivelul de trai al cetatenilor din comuna Orlea inainte de 23 august 1944 se poate arata ca 680 de gospodarii aveau teren agricol sub 20 ha, 250 de gospodarii sub 3 ha, iar numarul gospodariilor care depaseau teren peste 5 ha era de ordinul zecilor. Majoritaea cetatenilor terminau cantitatea de de cereale necesare intretinerii familior si animalelor pana la noua recolta. Taranii saraci si mijlocasi erau supusi exploatarii paturii instarite, muncind pe terenurile acestora cu bratele si animalele pentru micile cantitati ce le imprumutau pana la noua recolta. Din alimentatia taranilor lipsea zaharul care era o raritate, grasimea si carnea, bolile facand in aceasta perioada ravagii in randurile populatiei, datorita nivelului material scazut. Procentul celor care aveau produse agricole de prisos era de 5% si le vindeau la preturi scazute comerciantilor cerealieri.
Perceptorii destul de brutali si violenti fortau cetatenii sa vanda cantitatile de cereale, pentru achitarea impozitelor care erau foarte mari si nu le puteau achita cu banii luati de pe cereale. In afara de munca agricola locuitorii satelor din comuna Orlea se mai ocupau si cu pescuitul care constituia o sursa de venit. Pescarii foloseau unelte rudimentare iar pestele intra in magaziile proprietarului baltii, ei fiind platiti destul de prost.
VI. Activitate social culturala
Comuna Orlea in ceea ce priveste activitatea social culturala se numara printre comunele fruntase si cu o veche traditie in judetul nostru.
In comuna Orlea existau 4 unitati scolare dintre care 2 scoli generale de 10 ani si 2 scoli generale de 4 ani. Numarul elevilor scolarizati pe intreaga comuna cifrandu-se la 890 elevi. Putem arata ca in cadrul scolilor din comuna noastra nu exista nici un elev nescolarizat, aceasta datorandu-se muncii duse de catre cadrele didactice, ajutate de catre Consiliul Popular.
Scolile functionau cu un efectiv de 48 cadre didactice, toate fiind calificate sau in curs de calificare. Pentru legarea cunostintelor teoretice de cele practice au luat fiinta in cadrul scolilor noastre, ateliere, scoala unde elevii capata deprinderi tehnice si practice pe care le vor folosi in viata. Scoala generala de 10 ani, avea numeroase formatii artistice care s-au inscris pe primele locuri ale formatiilor artistice pe tara. Deademnea au obtinut succese insemnate si in cadrul judetului.
Alaturi de scoala celalalte unitati culturale din cadrul comunei au adus un aport deosebit in opera de culturalizare a maselor, cum ar fi: Caminul cultural, Muzeul satesc si Biblioteca comunala. Activitatea Caminului cultural se face simtita in randul satenilor cu mult inainte, insa incepand cu data de 15 septembrie 1947 incepe sa se afirma pe arena culturala cu diferite programe si activitati culturale. Printre primele formatii artistice ale Caminului cultural au fost: formatia de dansuri, formatia culturala, formatia de teatru, brigazi artistice, cu care s-au obtinut numeroase succese pe plan local si republican. Formatia de dansuri constituita pe varste a obtinut locul I pe fosta regiune Craiova si locul II pe tara cu ocazia concursului Caminelor culturale din anul 1951. In anii 1952, 1953, 1954, 1955 corul Caminului cultural si formatia de dansuri ocupa locul I. La concursurile intercomunale, raionale si in faza regionala ocupa locul II.
In perioada 1960-1966 Caminul cultural prin manifestarile culturale desfasurate se afirma ca o instituie culturala puternica, calificandu-si formatia de dansuri pe trei generatii; corul Caminului cultural a ajuns pana la nivel de regiune, ocupand locul II. In cadrul festivalului artistilor amatori, formatia de dansuri este programata pentru studioul de televiziune unde prezinta cu multa pricepere folclorul oltenesc.
Alaturi de Caminul cultural, biblioteca comunala desfasoara o vasta activitate de culturalizare a maselor. In comuna noastra, biblioteca si-a inceput activitatea cu un numar de 980 de volume, ajungand la 7000 de volume, cartile fiind din toate domeniile de activitate.
Muzeul comunei Orlea infiintat la 1 mai 1952, ca institutie independenta prin colectarea diferitelor obiecte muzeistice de pe raza comunei noastre, dovedeste continuitatea poporului roman pe aceste meleaguri. Primele inceputuri ale Muzeului satesc Orlea se datoreaza invatatorului Constantin Cumpanasu, care din 1934-1939 a colectat sute de obiecte muzeistice, pastrandu-le mai intai in cadrul scolii si apoi aranjandu-le cu multa grija in cadrul muzeului comunal. In ultimii ani s-au intensificat foarte mult cercetarile stiintifice cu privire la trecutul istoric al comunei noastre, astfel ca prin sapaturile arheologice, efectuate de arheologii Eugen Comsa si Constantin Iliescu, in Grindurile Musat si Piciorgros in care s-a descoperit complexul funerar geto-dacic din a doua epoca a fierului, vase, caramizi, obiecte de podoaba, monede, obiecte ceramice care sunt o dovada graitoare a unei autentice culturi din trecutul indepartat.
In prezent Muzeul satesc Orlea prin conducerea lui continua munca de cercetare si dotare, descoperind noi obiecte muzeistice, contribuind in felul acesta la extinderea patrimoniului muzeistic.
(Monografie intocmita in 1968)